omul este amăgit prin Adevăr...

În fiecare zi scriu cu mare bucurie la această Carte, însă mereu în ziua următoare, când nu mai sunt doar eu, singură în camera mea scriind, ci sunt printre oameni, atunci încep să simt cât de diferit e scrisul meu de ceea ce caută omul...



Nu sunt tristă căci ştiu că sunt şi oameni care au înţeles că Adevărul e doar Unul şi e Unul Simplu... au înţeles că nu au nevoie de cuvinte mari pentru a-L cunoaşte pe Cel Mare... şi care ştiu că la Dumnezeu ajungi prin om...


Dumnezeu cred că asta vrea de la mine, o carte care să apropie omul de om... şi nicidecum o carte cu « mari descoperiri », revelaţii, minuni sau cu definiţii ale Cerului şi tot felul de noţiuni « noi » privind creaţia şi raportarea omului la ea...


Din păcate, mulţi sunt atraşi de această parte şi de astfel de cărţi în care li se dau zece informaţii cu nume diferite care însă reprezintă un singur lucru... şi în care ei găsesc denumiri şi explicaţii la ceea ce Dumnezeu a numit Taină...

Azi, participând la un festival cu tema « minte, trup şi spirit », am simţit cum omul este amăgit prin Adevăr...


…căci aceasta este puterea Minciunii: să cunoască Adevărul şi să-l împartă în zeci de bucăţele până când acesta nu mai este Calea şi Viaţa...


La fel cum s-au amestecat şi s-au împărţit limbile la Turnul Babel, azi am ajuns să împărţim Lumina!!!


În loc să tindem spre o unificare, noi continuăm drumul Despărţitorului...


Îmi pare atât de rău când mă gândesc la faptul că omul a uitat că la Uşa lui stă Cineva şi bate... şi că nu este nevoie de nici o căutare ci doar de « a deschide uşa »... Uşa pe care va păşi alinarea tuturor durerilor şi îmbrăţişarea cea mult dorită...
Suferinţa şi boala îi determină pe oameni să înceapă căutarea Luminii... însă chiar şi aşa, în loc să deschidă uşa la care stă Iisus şi bate, ei preferă să deschidă fereastra şi să dea crezare tuturor păsărelelor care le zăresc... ca până la urmă, după multe experienţe, să zărească şi Porumbelul care-i spune că Vindecarea e chiar în faţa uşii lui...
Încă nu am înţeles de ce omul alege mereu drumul cel mai lung...şi acum mă refer mai ales la cei care sunt creştini ortodocşi şi îşi caută vindecarea şi mântuirea oriunde altundeva, dar nu în Biserica sa...


Nu vreau să fiu greşit înţeleasă cu privire la celelalte religii şi sisteme de evoluţie spirituală, chiar susţin ideea de a le cunoaşte pe toate şi a gusta din toate, însă numai după ce Ai Deschis Uşa Mirelui Iisus...

De ce doar după aceea? Pentru ca mai apoi să-L poţi recunoaşte şi-n celelalte locuri...


Nu sunt împotriva căutării Tainelor Omului şi Ale Creaţiei, însă Începe Căutarea Ta Cu Hristos... Fă-L pe Iisus Însoţitorul Tău pe Drumul Acesta...


Nu ştiu să existe un Doctor mai bun decât El şi nici un medicament mai bun decât Iubirea Sa...