Mereu

Din jurnal:

«Mereu,


Mereu începe aşa… din veci,
Eu mă opresc ca Tu să treci.
Mereu aceleaşi Ziduri între noi
Mereu începe aşa... aceleaşi Ploi...


Când Somnul se consumă, Eu,
Mereu mă iau în Piept cu Dumnezeu
Şi când mă uit în dreapta mea, Tu faci la fel
Mereu ne face aşa... aşa e El...
.
Mereu atâta timp până s-aflăm aşa :
Că Tu din Mine eşti, iar Eu Oglinda Ta.
Mereu atâta Timp ne dă să ne lovim
Ca Tu şi Eu s-aflăm că ne Iubim....

 Mereu, când Tu, când Eu Ştim Tot de Sus
Dar tot Pe Rând, mereu aşa ne-au Spus.
Şi când Tu Ştii, aş vrea, dar nu-nţeleg Nimic
Şi când Eu Ştiu, nu mă atingi căci eşti prea Mic...


Cât timp pierdut până s-ajungem să vorbim
Câte greşeli până să Ştim că Ştim…
Câte-ndoieli C-ai Fi până să Ştiu că Eşti,
Cât timp nu crezi că Sunt, cât timp Tu te fereşti…

 Şi El pe Tron zâmbeşte că are doi Copii
Care mereu iubesc, mereu sunt Vii...
Şi-o Lacrimă El are când Tu în mine Dai,
Când Eu iar te rănesc, mereu uităm de Rai…


Mereu pe Drum prin Trandafiri cu spini
Când Eu mă-înec în Dor, când Tu Suspini...
Şi-aşa din Veci, când Tu, când Eu...
Mereu Aici ca Fii de Dumnezeu...


Acum se-nchide Sfera căci Eu îmi Beau Paharul !
Aici rămâne Tot, veninul meu şi Harul...
Şi la Final, mai vreau ceva... ce-am vrut Mereu
S-apleci o Sabie şi Obrazul, aşa face un Zeu!


Din Veci ne dăm scrisori, când Tu, când Eu
Nimic nu s-a Schimbat, mereu, mereu...
Acelaşi Cer, Pământ, acelaşi Curcubeu
Acelaşi Dumnezeu,Tu eşti tot Tu, Eu sunt tot Eu.


Şi-n loc de Semnătură îţi spun să ştii c-atunci când Ta
O fac să-ţi aminteşti Cine eşti tu şi Mică eu mă fac
Ca Mare Tu să fii, iar Tu în loc Să Vezi, Tu Nu Mai Ştii
C-avem Aceeaşi Cheie, Acelaşi Tot şi-un dor de Casă şi Copii.... »