Dialogul cu Cerul cel Viu este Cincizecimea noastră

Dionisie Areopagitul spune că răul « e contrar firii, contrar cauzei, contrar principiului,contrar ţintei,contrar normei,contrar voirii,contrar substanţei ».

Apoi Sfântul Ioan Damaschin spune că « răul nu este altceva decât lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă la una contrară firii ».
Învăţătura creştină susţine că răul nu este opera lui Dumnezeu şi nici nu există din veşnicie ca un principiu de sine stătător, ci el provine din reaua întrebuinţare a libertăţii de către om, el fiind responsabil pentru alegerea sa. Începând cu păcatul adamic, oamenii au fost cei care prin manifestarea liberului arbitru şi folosind eronat potenţele date de Sfânta Treime, au transformat cele bune în cele rele, alimentând anticerurile, apoi populându-le chiar.

Astfel înţelegem cât de important este acest liber arbitru şi că în el stă îndumnezeirea omului. Ridicarea stării noastre până la unirea totală cu persoanele Sfintei Treimi se poate întâmpla în măsura în care liberul arbitru propriu fiecărui om corespunde cât mai mult cu acela divin. Însă cum putem cunoaşte Voia lui Dumnezeu fără a-L cunoaşte pe El? De aceea primul pas este rugăciunea, prin rugăciune dăm naştere acelui dialog între noi şi Tatăl, între noi şi Fiul, Duhul Sfânt, Fecioara Maria şi întreg Cerul.

Acest dialog este complet când porneşte din omul unit, el cu inima şi mintea sa, unit prin iubire şi în aceeaşi voinţă. Dialogul Viu este desăvârşirea omului...

Dialogul cu Cerul cel Viu este Cincizecimea noastră, pogorârea Duhului Sfânt peste noi cu Darurile Sale...