...in final...

Această Carte putea să aibă trei, nouă pagini sau trei sute şi chiar peste o mie…căci este o discuţie dintre noi care evident cu fiecare zi mai aduce ceva în plus…mă pot opri acum, în noaptea aceasta, mă puteam opri acum o lună sau pot să mai continui încă o lună în care se mai nasc încă o sută de pagini…dar consider că v-am ţinut destul la vorbă… e timpul să ne cunoaştem şi altfel… cu Cartea Închisă… nu mai e mult şi o vei închide, vei fi din nou tu cu tine… să nu laşi nici o informaţie din această carte să te facă să te simţi prea mic şi nici prea mare…să nu deznădăjduieşti când vezi câte virtuţi îţi lipsesc, dar nici să nu te mândreşti dacă te-ai regăsit printre Fiii lui Dumnezeu…



După ce închizi Cartea, închide puţin şi ochii şi Deschide-ţi Sufletul…şi Cere Tatălui Calea, Adevărul şi Viaţa… şi apoi urmează cursul natural al vieţii tale, cu credinţa că ceea ce ai cerut ai primit… şi ţine minte mereu că prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră nu este egală cu evenimentele bune şi frumoase, ci este egală cu Naturalul lucrurilor…


De acum înainte priveşte lumea prin Ochii lui Dumnezeu… lumea nu este împărţită în bine şi rău… binele şi răul se întrepătrund… binele include răul şi răul include binele.

Binele este ascuns în rău, astfel că răul nu trebuie negat, nu trebuie distrus sau ucis, ci trebuie transformat… Parcă îmi este şi greu să vorbesc despre rău, răul pentru mine nu există, hai mai bine să-l numim inferior… Astfel că inferiorul nu trebuie condamnat ci trebuie să i se permită să evolueze… şi inferiorul devine superiorul…


Referitor la ce am spus eu, am găsit foarte frumos scris într-o carte faptul că: “nu există un gol de netrecut între diavol şi Dumnezeu… diavolul îl poartă pe Dumnezeu adânc în inima sa. O dată ce inima începe să funcţioneze, diavolul devine Dumnezeu.”


Ce mai pot spune… poate vi se pare cam mult că diavolul devine Dumnezeu şi vă ajut printr-o reformulare, diavolul este divinul neevoluat şi atâta tot. Diavolul nu este împotriva divinului, şi nici divinul nu încearcă să-l distrugă pe diavol… de fapt, diavolul în-cearcă să-l găsească pe divin…


Acum foarte multe persoane vor spune, bine, bine, dar biserica ne învaţă altceva… şi faptul că există rugăciuni împotriva răului, înseamnă că răul luptă împotriva binelui… şi sunt multe cazuri în care oamenii suferă îngrozitor din cauza întunericului, cum pot spune eu că diavolul nu încearcă să distrugă divinul?


Şi celor care se vor răzvrăti în acest fel la ceea ce am scris eu, nu pot decât să le spun că au dreptate, şi că preoţii au dreptate, şi că demonii sunt nişte îngeri căzuţi care au ales răul şi care într-adevăr provoacă multă suferinţă… însă nu uitaţi ce v-am spus… că Înţeleptul vede Adevărul din contradicţii…


Nu gândiţi numai cu mintea… căci mintea omului a încercat întotdeauna să facă două lucruri imposibile: unul, să modifice trecutul, şi doi, să hotărască viitorul... însă în acelaşi timp iubiţi-vă mintea căci numai prin ea puteţi depăşi limitele…


Cred că e suficient jocul cuvintelor din Carte… şi al contradicţiilor… însă scopul este unul bun pentru voi… scopul contradicţiilor este să treceţi de la “acţiune” la “a fi”… căci rezultatul contradicţiei este egal cu zero… starea de non-acţiune, starea fiinţei pure…


Mi-ar fi plăcut să pot afirma tot ce este de afirmat, şi să neg tot ce este de negat, ca apoi să putem exista cu toţii în atotştiinţa lui Dumnezeu…


…precum Adam şi Eva care cunoşteau tot încă dinainte să guste din Pomul Cunoaşterii, Ei Doi nu au primit cunoaşterea doar după ce au gustat, ei o aveau dintotdeauna, însă în momentul când au gustat, Ei au ales doar cunoaşterea şi şi-au pierdut echilibrul, întregul… de aceea trebuie să parcurgem drumul invers… să atingem punctul zero care anulează cunoaşterea separată, şi o uneşte cu Fiinţa… şi nu este necesară lupta, întocmai “ca apa sărată a mării, care devine dulce dacă o bei din nori…”