atenţie la cum înţelegem pocăinţa

Din nou mare atenţie la cum înţelegem pocăinţa, mă repet, am văzut exemple de persoane care mai rău şi-au făcut încercând să urmeze calea pocăinţei. Foarte important: pocăinţa nu este descurajare!



Nu este sentimentul că te afli într-un impas, ci că ai găsit o ieşire.


Nu este o stare de ură de sine ci de afirmare a adevăratului Eu, cel după Chipul lui Dumnezeu...

Căinţă nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile noastre, ci în sus, spre iubirea lui Dumnezeu... nu în urmă cu reproş, ci înainte cu încredere!

Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos!!!

Această purificare care începe cu a te cunoaşte pe tine însuţi presupune pătrunderea cu curaj în adâncimile întunecoase ale fiinţei noastre.

Însă această viziune trebuie să fie scurtă, pentru a se evita orice complacere în suferinţă ori în deznădejde.

Păcatul nu este niciodată un obiect de contemplaţie, trebuie să privim spre ceea ce păcatul acoperă: Harul...


Această invitaţie la a ne aşeza singuri în faţa oglinzii spirituale are o importanţă deosebită, şi fiecare veţi descoperi ce vă aduce cunoaşterea de sine...


Din jurnal:

«Oglinda,


Priveşti Oglinda zi de zi
Şi Ea la fel, când tu nu ştii...
Tu ai un Chip, Ea, mii şi mii
Şi numai Ea poate Privi...


Ai vrea s-O vezi, dar tot tu eşti...
Şi nimeni n-a văzut-o, doar din Poveşti
Aflăm de Chipul Său şi cum să O găseşti,
Ea ţi se v-arăta când simte c-O Iubeşti...
 
Azi am dorit să-i văd Chipul şi Eu
Şi să O pot privi, fără să-l văd pe-al meu,
Şi ce-am văzut aş vrea să văd mereu...
Ce Chip Iubit, ce Chip de Dumnezeu!


Nu mai căutaţi Oglinda să vă vedeţi pe voi !
Pe Ea să O căutaţi, căci poartă Chip ca noi...
Ne-am învăţat aşa, neştiind că mai apoi
Chipul cel ne-mplinit, ne face să fim Goi...


Oglinda ta are şi Ea o Viaţă...
Priveşte-o-ncet, Zâmbeşte şi Învaţă! »